Românii au marele defect de a umbla toată viața după casa pe pământ. Nu e nimic rău în a-ți dori și a dobândi o locuință proprietate personală, însă în cazul nostru, parcă acesta este singurul țel în viață. Mai mult, această cursă inutilă după un petec de clădire, propriu și personal, ne determină să fim extrem de speriați când vine vorba de schimbarea locului de muncă sau a domiciliului (probabil toate merg în lanț). Mobilitatea atât de firească la toate națiile civilizate lipsește cu desăvârșire la noi.

În acest fel ne transformăm în niște sedentari gata să pompeze rate la bancă restul vieții. Trecem cu vederea banii implicați, avantajele/dezavantajele închirierii, sacrificiile la care suntem supuși și ne gândim doar la presiunea socială, prostească de altfel, de genul “Cum să nu ai casa ta? Cum să dai banii pe chirie?”

O fi bine să plătim toată viața rate la locuința proprie? O fi mai bine să stăm în chirie? Hai să vedem.

Multă lume crede că acel confort pe care ți-l aduce locuința proprie costă prea mult.

Îndatorarea la instituțiile bancare pentru 10-30 de ani este greu de suportat (dacă nu ai sute bune de euro lunar, timp de câteva luni consecutive, poți rămâne fără casă). Și te mai poți trezi în situația ca la finalul perioadei de creditare să fi dat mai mulți bani decât valorează imobilul. Decizia de a trece de la chiriaș la proprietar trebuie gândită și calculată. Ideal ar fi ca locuința să fie achiziționată când deții toată suma de bani sau cea mai mare parte din aceasta.

Totuși, un plus adus locuinței proprii are legătură cu lipsa unor legi clare privind piața chiriilor sau protecția chiriașilor. Nu este deloc ușor să-ți muți viața dintr-un loc în altul, frecvent, mai ales când sunt copii la mijloc. Din acest punct de vedere este un avantaj să ai casa ta, să o decorezi cum vrei, să nu ceri explicații nimănui și să beneficiezi de tot confortul dorit.

Deținerea în proprietate a unui imobil îți satisface, într-un fel, nevoia de a aparține cuiva. Te simți înrădăcinat și în siguranță.

Chiria, pe de altă parte, îți oferă alte libertăți: ai totul de-a gata, nu plătești impozit anual, beneficiezi de mobilitate, poți căuta o chirie mai ieftină când nu te mai descurci financiar, ai la pachet toate utilitățile și dotările. Totuși, neplăcerile nu-i ocolesc nici pe chiriași. Nesiguranța pe termen lung, lipsa posibilității de amenajare/modificare/decorare, lipsa proprietății asupra imobilului, senzația că trăiești într-un loc străin, posibilele neînțelegeri cu proprietarul, evacuarea subită – iată minusurile care ne determină să facem tot posibilul pentru cumpărarea unui apartament.

Mentalitatea conform căreia nu ești realizat dacă nu ai o casă, trebuie să rămână de domeniul trecutului. Alegerea unei locuințe nu se face în grabă, nu se face cu compromisuri și, pentru mulți dintre noi, se face pe viață. De aceea trebuie așteptat momentul potrivit, când plata ratelor nu distruge bucuria de a fi proprietar. Degeaba ești stăpânul unui apartament dacă ratele imense nu îți permit să ai o viață comodă.

Fie că e vorba de o vilă, un apartament sau o chirie, locuința trebuie să îți ofere ceea ce visezi: siguranță, liniște, relaxare, intimitate, căldură, confort maxim. Casa ta trebuie să reprezinte un cămin pentru întreaga familie. Dacă sunt îndeplinite condițiile, ce mai contează unde dai banii: la bancă sau unui străin?

Care variantă ți se pare mai accesibilă? Merită să te îndatorezi o viață întreagă doar pentru a te numi proprietar?