Românii au marele defect de a umbla toată viața după casa pe pământ. Nu e nimic rău în a-ți dori și a dobândi o locuință proprietate personală, însă în cazul nostru, parcă acesta este singurul țel în viață. Mai mult, această cursă inutilă după un petec de clădire, propriu și personal, ne determină să fim extrem de speriați când vine vorba de schimbarea locului de muncă sau a domiciliului (probabil toate merg în lanț). Mobilitatea atât de firească la toate națiile civilizate lipsește cu desăvârșire la noi. În acest fel ne transformăm în niște sedentari gata să pompeze rate la bancă restul vieții.